Majoratul Cristinei cu sedinta foto

O frumoasa zi de august. Parea ca totul imi era favorabil. Aerul cald si inabușitor parca incetase să imi provoace atat de insuportabilul disconfort. Ajuns la local, mi-am scot echipamentele hotarat sa ma apuc de lucru. Surpriza! Ora la care trebuia sa soseasca sarbatorita trecuse, desi stiam ca este pe drum. Mi-am pregatit tacticos trepiedul, luminile si am inceput sa fac masuratorile cu acelasi calm englezesc. Intarzie putin, asta e. Abia nu e nevoie sa ma grabesc. Mi-am luat o cafea, si apoi m-am uitat pe ultimele editari de la nunta de acum cateva zile. Era ceva care ma intriga in cateva cadre pe care doream sa fac o editare mai speciala. Ultima data cand am incercat ceva similar, a fost la un botez cu niste oameni deosebiti, cu toate ca erau destul de influenti si prosperi in afaceri.

Nu a mai durat mult si a ajuns Cristina, care nu stia cum sa se mai scuze pentru mica intarziere.

– Stai linistita, i-am spus! Cata vreme mai este soare afara, este ok. Si lumina este numai buna cand cade pe lac.
– Da, dar nu stiu cat mai tine soarele asta. E totusi destul de tarziu. A replicat Cristina.
– E ok. Sunteti cu totii pe maini bune. Hai sa ne apucam de treaba pana apar si ceilalti invitati.

Am inceput sedinta foto cu drag, mai ales ca o vedeam stangace si fara experienta in posing.
I-am aratat cam ce doresc sa scot din fiecare fotografie, iar ea, cu mare interes, colabora si parea ca incepe sa capete mai multa incredere in faptul ca se descurca si ca o sedinta foto nu e asa de grea precum pare la prima vedere. Mai ales cand esti ajutat din plin. Parca si sedinta foto curgea pentru mine precum susurul cristalin al unui izvor de munte. Totul era asa cum planificasem. Un singur lucru, iar nu prevazusem. Faptul ca pasiunea mea pentru arta fotografica ma face sa pierd notiunea timpului si din dorinta de a crea ceva mai bun de fiecare data uit de tot ce se intampla in jur, dar mai ales de ceas. Asa s-a intamplat si acum. Timpul alocat sedintei foto expirase si trebuia sa mearga sa intampine invitatii. Am gasit imediat alta oportunitate sa ma desfasor sa cum imi place.
– Hai sa facem fotografii cu invitatii. O sedinta foto profesionala nu le strica!
Mi-a zambit sfios, semn ca era de acord cu propunerea mea. Am trecut la treaba, bucuros ca pot face ceva pentru fiecare, ceva care va ramane mereu in memorie ca poate cea mai tare sedinta foto la care au fost pe post de model.

A urmat apoi superba petrecere de majorat, la care toti tinerii invitati si-au adus aportul, mai mult sau mai putin. Au fost dezlantuiti la fel ca la o nunta, bal, sau alt eveniment la care am participat in calitate de fotograf. Ma simteam la fel de tanar ca si ei, desi am o varsta destul de mare comparativ cu ei, ignorand trecerea timpului. In memorie imi reveneau pasaje de la majoratele la care am participat si in calitate de invitat sau coleg, si in calitate de fotograf. Pe atunci, cand desluseam timid tainele fotografiei in compania unui aparat de fotografiat SMENA 8 rusesc cu film de 36 de pozitii de regula alb-negru, nu banuiam ca tehnologia si aparatura de ultima generatie poate sa-si impuna atat de categoric amprenta, in sensul pozitiv desigur, pe fotografia de portret sau fotografia de produs, asa cum o face acum cu sofisticatele lumini de blitz, softbox, blende sau alte cuceriri de ultima generatie.
Am terminat cu totii spre zori, dar pot spune si acum ca acea petrecere privata nu m-a obosit, ci din contra. Am avut adrenalina la maxim.