Cam asa mi-am imaginat acum ceva vreme titlul unei compozitii in care doream sa ma joc cu luminile, cu senzatiile si cu imaginatia privitorului.
Ce-i drept, aranjarea cadrului mi-a luat vreo 2 ore si vreo 30 de cadre trase, dar la final am fost multumit de mesajul transmis de imagine.
Intrebarea mea era daca sa aleg fotografia color sau sa o editez vintage. Scenariul era cam asa.
Doi tineri se intalnesc in centrul Parisului dupa un concert Metallica. Desi caracterele lor erau puternice, in strafundul sufletului lor erau niste romantici care nu doreau sa isi lase descoperita aceasta latura. Au plecat de la concert plini de adrenalina si s-au ciocnit unul de celalalt in timp ce urlau versurile pe care doar ce le auzisera pe stadionul ”Stade de France”. El avea in mana un pahar de Cola iar ea era in extazul proaspetelor acorduri. Paharul tanarului lua contact cu pavajul in urma impactului, dar nu inainte de a-si lasa mare parte din continut pe tricoul lui inscriptionat cu Metallica. Ridicand privirea spre ea, nu a putut sa nu izbucneasca in ras privind la ochii ei mari si uimiti de neatentia copilareasca. Privindu-l, a inceput si ea sa rada cu pofta.
– Daca tot ne-am ciocnit, cred ca ar fi cazul sa imi oferi o cafea in semn de regret pentru cele intamplate! a spus el cu o indrazneala superioara.
– Daca doar atat imi ceri, de acord! a completat ea cu un ton usor neincrezator.
– Louis este numele meu! Incantat de cunostinta!
– Louna este al meu! Si eu sunt la fel de incantata! Rosti ea necoborandu-si ochii mari de la ochii albastri ai tanarului.
S-au luat de mana si au inceput sa se plimbe pe minunatele strazi ale Parisului, au vizitat celebrul turn Eiffel, unde au facut amandoi o fotografie la minut si de unde si-au luat destule suveniruri sa le aminteasca de frumoasele clipe. La un moment dat, Louis a disparut de langa ea cateva clipe.
Cautandu-l cu privirea, Louna a fost impietrita de emotie si bucurie cand s-a trezit brusc in fata cu o carte pe care dorea de mult sa o citeasca, si cu un superb buchet de trandafiri din spatele carora zambea cuceritor Louis.
Apoi s-au pierdut amandoi incet, incet in orasul iubirii, in iubire si emotie pana spre dimineata.
S-au contopit in trairi si sentimente stropite cu sampanie, in nebunia dragostei fara prejudecati inutile si idioate, in amestecul senzatiilor unice pe care numai iubirea le poate da, terminand de fiecare data cu zgomot si strangandu-se unul pe celalalt in brate.
Au adormit in zori, rapusi de oboseala, dar fericiti si cu un zambet ciudat pe fata.
Cand soarele se ridicase destul pe cer, mangaind scena dragostei de curand apuse, Louna se trezi buimaca cu ochii mici si pleoapele mai mult lipite. Cauta cu mainile prin pat ceea ce noaptea trecuta o facuse atat de fericita. Iubirea ei nebuna si rapida. In pat, nimeni. Deschise ochii si se uita in jur prin camera care arata ca dupa un cutremur. Nimeni nu era prin camera. Se ridica din pat usor, impleticindu-se, mergand sovaitor catre baie. Pe oglinda din baie trona un bilet scris de mana. Cu emotie si teama, lua biletul si citi: ”A fost frumos, dar am omis sa-ti spun un amanunt. Sunt insurat. Nu cred ca ne vom mai putea vedea vreodata. Cu drag, Louis”
Cam asta e povestea acestei fotografii, rodul imaginatiei de care ar trebui sa nu duca lipsa nici un fotograf profesionist. Despartire in ritm de Metallica
